GHIOCELUL
Ghiocel, ghiocel,
Mic, firav şi subţirel,
Scoate capul din zăpadă
Soarele ca să te vadă
Şi mă iartă că-ţi ating
Clopoţelul de argint
Şi mă iartă că te rup
Mamei mele să te duc.
GHIOCELUL
Înflorit-ai ghiocel,
Tu, gingaş şi mititel,
Cu petale albe mici,
Cu codiţa lungă verde,
Ca un clopoţel cu coadă lungă.
O floare de primăvară tu eşti,
O floare gingaşă şi mititică,
O floare deosebită şi alintată
Ca tine nimeni nu e alta,
Aşa ca tine nu este alta.
GHIOCELUL
Spre sfârşit de iarnă grea,
De sub pătura de nea,
S-a ivit un ghiocel
Într-un vârf de firicel
Ghiocelul, clopoţelul.
El a dat de veste, el,
Că dorita primăvară
A venit din nou în ţară
Cu căldură şi cu soare
Pentru fiecare floare.
GHIOCELUL