| PĂSĂRICA ÎN TIMPUL IERNEI
 de Ion Creangă
 
 
 
Iarna ninge și îngheață, 
Frigul crește tot mereu, 
 Păsărica cea isteață 
Nu mai zice cântul său. 
 Când afară viscolește, 
 Ea s-ascunde tremurând 
 Într-un dos, unde găsește, 
 Nu ca vara, ciripind; 
 Ci, zburlită și-ntristată, 
Flămândă ca vai de ea, 
 Pe la drum mâncarea-și cată, 
Sărmănica păsărea. 
 Dumnezeu care-a făcut-o 
 Pe dânsa, ca și pe noi, 
 O nutrește s-o-ncălzește, 
 El o scapă din nevoi ! 
 
 
 |